Cea mai ieftină piață din București nu este Obor! Unde se găsesc cele mai ieftine produse în Capitală

Cine nu a auzit de faptul că piața Obor este cea mai mare și ieftină piață din București, având produse și comercianți din toate colțurile Munteniei și Olteniei. Ce este mai puțin cunoscut, însă, este că mitul pieței ieftine de la Obor a fost de foarte mult timp destrămat și că, în capitala României, există un alt târg cu prețuri mult mai scăzute și de la care se aprovizionează bucureșteni din toate sectoarele.

Surpriză! Cea mai ieftină piață din București nu este Obor

Una dintre puținele piețe din București în care mai găsești producători locali, proveniți din comunele limitrofe ale Capitalei și din Muntenia, este Piața Rahova. Situată în partea de sud a Bucureștiului, în sectorul 5, pe muchia cartierelor Rahova și Ferentari, cele mai defavorizate zone din București, Piața Rahova are o capacitate mult mai mică decât Piața Obor. Cu toate acestea, se remarcă drept cea mai ieftină sursă de alimente proaspete din întregul oraș, referindu-ne la legume și fructe de sezon românești, până la cele exotice.

„Prețurile cele mai bune din București, sau la concurență cu Piața Obor, sunt în Piața Rahova. Recomand să se meargă în Piața Rahova pentru a se face cumpărături, găsim și foarte mulți producători acolo, găsim și produse de bună calitate, din sudul Bucureștiului, din Giurgiu, din Teleorman, producători care deja vin de foarte mulți ani și vând în Piața Rahova”, este ceea ce a spus și Rareș Hopincă, actualul prefect al Municipiului București, în cadrul emisiunii „Cu Gândul la București”, pe vremea când acesta deținea funcția de city manager al Sectorului 5.

Cod roșu de viscol și ninsori abundente în România, emis de meteorologii de...

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Linie directă cu Târgul Pucheni

Împărțită în două părți, o parte cu fructe și legume și una de târg – cu un peisaj pestriț de magazine care vând de la bijuterii, jucării, haine contrafăcute și produse chinezești – Piața Rahova alimentează în principal cartierele Rahova, Ferentari, 13 Septembrie. Însă, de foarte multe ori, aici vin și clienți, în special pensionari, din alte cariere, cum ar fi din Drumul Taberei și chiar din nordul Bucureștiului.

Unul dintre avantajele pe care Piața Rahova le are este proximitatea de principalul punct de distribuire a legumelor și fructelor în București. Cea mai apropiată piață de gross este la mai puțin de 1km de Piața Rahova. Este vorba despre târgul de legume, fructe și flori Pucheni, aflat pe strada Pucheni, arteră care se oprește în șoseaua Alexandriei, pe buza căreia se află Piața Rahova și de la care se aprovizionează multe piețe, tarabe și magazine din București.

Un alt avantaj pe care Rahova îl deține este faptul că, pe lângă vestiții speculanți din piețe, care vând produse la a doua mână sau chiar a treia, așa cum se întâmplă în toate piețele, în Rahova mai există și mici producători.

Scurt istoric al Pieței Rahova

Istoria Pieței Rahova poate fi urmărită până în anii 1820, când a fost înființată pentru prima dată ca piață publică în sud-vestul orașului, în zona cunoscută sub numele de Rahova. La acea vreme, Rahova era o localitate separată de București, dar, în timp, a fost asimilată în Capitală. Inițial, piața a servit drept loc de comerț pentru localnici, oferind produse proaspete, alimente de bază și diverse bunuri necesare vieții de zi cu zi.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Calea Rahovei devenise una dintre arterele comerciale principale ale Capitalei și făcea legătura rapid între centrul orașului și ieșirea spre Alexandria. Intitulată la început „Ulița Calicilor” sau „Drumul Florăreselor”, Calea Rahovei pornea din Piața Unirii, continua pe strada Șelari și trecea pe lângă Mănăstirea Antim, Palatul Bragadiru, Bursa de Mărfuri și Piața Chirigiu.

În prezent, Piața Rahova se află între blocuri, nemaifiind neapărat o legătură directă între periferie și centru, iar renumele său comercial și lumea cosmopolită s-au diminuat simțitor odată cu demolările uriașe care au avut loc pentru construirea Palatului Parlamentului, în mijlocul anilor 1980, și a cartierelor ridicate în perioada comunistă.